Recepționarea si acceptarea adevărului de către un suflet care trăieste în întuneric

Receptionarea si acceptarea adevărului de către un suflet care trăieste în întuneric ( 30.08.2011 )

    Un om traieste inchis intr-o incapere de unde nu a iesit niciodata. El nu cunoaste lumina Soarelui pentru ca nu a vazut-o niciodata in splendoarea ei. Vizibilitatea de aici este foarte proasta, este un semiintuneric, deoarece singura fereastra a acestei incaperi este murdara. La un moment dat cineva de afara incepe sa-i vorbeasca despre frumusetea luminii solare. Omul asculta. De fapt pot exista cateva situatii diferite, mai precis trei.

    Ghidul omului ii poate explica in cei mai expresivi termeni despre binecuvantarea luminii dar stie clar ca omul din interior ii este necesara o dovada ca sa fie convins de veridicitatea cuvintelor sale, nu doar sa creada orbeste pentru ca asta nu il ajuta cu nimic. Astfel el il sfatuieste sa stearga un pic fereastra de murdarie pentru ca lumina sa patrunda inauntru.

   In primul caz omul isi asculta ghidul dar prefera sa nu dea crezare spuselor acestuia si ramane in starea care e.

   In al doilea caz omul este curios sa vada cum este lumina si sterge un pic fereastra, cateva raze patrund in incaperea intunecoasa si omul se multumeste cu atat.

  In cel de al treilea caz omului ii este placuta lumina si sterge toata fereastra, lumina Soarelui patrunde din plin inauntru, inunda intreaga camera, omul este incantat dar nu se multumeste cu atat ci vrea sa iese din camera, unde a stat pana acum si vrea sa paseasca in lumina.

  Care este corespondenta acestei prezentari stranii la prima aparenta :

  Ce este incaperea inchisa si cine este omul care sta inauntrul ei ?

  Cine este persoana de afara care-i vorbeste despre lumina ?

  Ce inseamna de fapt prezentarea celor trei cazuri diferite ?

   Iata cateva intrebari la care trebuie sa raspund clarificandu-se astfel prezentarea.

     Incaperea este trupul omului. Omul din ea este sufletul. Lumina este Adevarul. Acesta ii este ocultat sufletului pentru ca pacatele omului au murdarit fereastra incaperii nepermitând patrunderea luminii sau altfel zis partea demonica a omului i-a luat in stapanire sufletul diminuându-i partea spirituala. Aceasta din urma ii constientiza omului valoarea binelui si a raului, beneficiile luminii si prejudiciile intunericului. Acum insa omul traieste aproape in intuneric. Ghidul este un om trezit spiritual care ii este trimis de Dumnezeu omului, pentru a-l ajuta sa iese din intuneric. Ghidul il poate doar indruma, omul trebuie sa-si faca singur lucrarea.

     Care sunt cele trei situatii ?

  1. In primul caz omul s-a indepartat prea mult de Dumnezeu, intunericul i-a luat in stapanire fiinta, vointa lui Satan e si vointa lui, astfel el nu crede in lumina sau altfel zis el nu accepta adevarul de la inceput. Acest om umbla pe cararile oarbe ale lumii. Prapastia e inevitabila.
  2. In al doilea caz omul nu este luat in stapanire de intuneric in totalitate, el asculta Adevarul, poate sa-l creada, Dumnezeu chiar ii trimite confirmari cu privire la Adevar pentru a-l intari in credinta, dar omul este slab, nepasator si nu-i place sa urmeze calea si ramane in continuarea omul care este. El nu a urmat lumina si ca urmare a ramas acelasi, neprimind bineficiile luminii. El este ca un om care merge printr-o pestera multumindu-se cu o mica luminita care produce un semiintuneric, dar nu o cauta sa vada de unde vine si ca urmare sa gaseasca iesirea.
  3. In cel de al treilea caz omul este cu totul diferit. Cu toate ca a trait in intuneric si in mizeriile din interior el apreciaza corect valoarea luminii, isi gaseste o placere in aceasta si ca urmare el sterge toata fereastra sau altfel zis el renunta la toate laturile sale rele. Cu toate ca lumina a patruns in incapere iluminand-o mai exista totusi zidurile care opresc totusi o mare parte din lumina. Ca urmare el isi doreste sa iese de aici si sa fie scaldat in totalitate de lumina. Totusi aceasta nu este ingaduit prea repede caci ghidul divin ii cere sa mai ramana o perioada, pentru ca traind prea mult in intuneric acesta l-a afectat si i-a slabit vederea si ca urmare nu poate suporta deodata o lumina foarte puternica caci aceasta il poate orbi. Altfel zis: omul si-a inceput opera de purificare dar nu a terminat-o. Cu toate astea el poate simti o repulsie pentru lumea in care este si vrea sa o paraseasca sau poate doar sa-si doreasca sa nu mai stea aici, in trup, ci sa ajunga cat mai repede in Imparatia Tatalui sau. Dorinta sa este justa dar trebuie indeplinita doar la momentul potrivit, pe care doar Tatal sau il stie si nu cand doreste el. Astfel, atunci cand sufletul sau v-a fi purificat si intarit, doar atunci sufletul lui poate sa ii paraseasca corpul si sa patrunda in Imparatia Tatalui sau, fiind deplin pregatit sa traiasca in acea lume. Daca ar fi plecat mai devreme ar fi fost ca o planta firava, obisnuita cu racoarea si cu umbra care daca ar fi pusa in lumina puternica a Soarelui si in caldura ce deriva din aceasta, s-ar ofili foarte rapid. Astfel omul nostru pleaca doar atunci cand a fost pregatit sa le suporte pe acestea.
Anunțuri

Posted on 13/11/2011, in Uncategorized. Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: